Ne uităm pe cer la roiuri de galaxii și nu înțelegem ce le "învârte" și ce le menține coeziunea.

Dacă ar fi după legile cunoscute de noi ar trebui fie să se risipească, fie să mai existe pe undeva pe acolo niscaiva masă "ascunsă", sigur e acolo da' o țin ascunsă, sigur e ceva anormal cu ele.
Asta pentru că e clar că și acolo trebuie să fie valabile legile noastre, și la cum se mișcă și cum arată ... sigur au ceva de ascuns!
Și bineînțeles noi "vedem corect".
Dar dacă nu e așa. Dacă noi nu "vedem corect" pentru că nu există "corect", nu există repere absolute.
Păi "știm" că e corect pentru că "știm" că viteza luminii e constantă în vid, nu e clar?
Așa o fi, dar dacă nu e așa. Dacă viteza luminii este un invariant ce depinde de metrica spațiului pe care îl străbate?
Asta ar însemna pe de o parte că Lumina "respectă" metrica fiecăruia, și pe de altă parte că tot ceea ce măsurăm în alte sisteme e deformat de aceste spații ale lor, ce se comportă ca niște lentile.
Cam așa și cu oamenii.
Ne uităm unii la alții și ne judecăm unii pe alții. Fiecare îl judecă pe celălalt după propria metrică. Și ne mirăm: "Cum s-o fi suportând așa ...". "Da' ăla nu vede că ...", "Ăsta ori e prost, ori e prost!".
Asta e, suntem "condamnați" fiecare să trăim în propriul spațiu pentru că nu suntem Lumină.
Există totuși o diferență între noi și galaxii.
Galaxiile nu se indignează.

 

Te trezeşti într-o dimineaţă şi te întrebi dacă merită.
Ai muncit mult, ai fost cinstit, ai dat răspunsurile corecte şi ... ai pierdut!
Întâi te întrebi unde ai greşit. Sigur ai greşit ceva, nu se poate, dacă nu greşeai, nu pierdeai ... nu e clar!?
Apoi simţi că ceva e în neregulă, alţii au ajuns acolo mai repede mai uşor fără prea mult efort. Unii au ştiut să profite de contextele care le-au apărut, alţii au făcut nişte mici ajustări la reguli, aşa face toată lumea, care e problema. Ai vrut tu să demonstrezi că eşti mai deştept. Asta e problema. Puteai şi tu, da' te-ai crezut mai breaz.
Oricum ai da-o pici prost!
Şi ai de ales acum: faci şi tu ce fac toţi sau îţi ocupi liniştit locul prostului :). Oricum ai face nefericirea e asigurată.
De ce?
Pentru că suntem educaţi să fim nefericiţi.
Pentru că am fost făcuţi "oameni"  de părinţi si sistem.
Şi cum se fac copii OAMENI? Învaţă cum să rezolve "problemele" în viaţă: "corect" si "la timp". Dacă nu o fac e clar sunt "proşti" şi îşi fac părinţii / profesorii de ruşine, prin urmare nu MERITĂ. NIMIC! Nici IUBIRE  nici atenţie, nimic!
Deci trebuie să suporte NEFERICIREA!
Pentru că viaţa e un concurs unde "cei mai buni" câştigă! Asta ştie TOATĂ LUMEA!
Zău?
Să recapitulăm puţin: suntem educaţi să rezolvăm corect şi cât mai repede problemele date de alţii şi ni se spune că aşa vom avea succes şi vom merita să fim fericiţi. În care lume? în care viaţă? Asta?
Şi după ce trecem prin experienţa asta disonantă, aplicăm tratamentul copiilor noştri.
MINUNAT!
Îi punem în faţa aceleiaşi dileme - ce preferi prost sau hoţoman? Şi ne mirăm că se îndepărtează de noi.
Si totuşi.
Ce se întâmplă dacă schimbăm paradigma?
Dacă viaţa nu e o problemă ce trebuie rezolvată corect ci o excursie ce trebuie savurată?
Dacă succesul nu înseamnă bani, premii, recunoaştere ci pur şi simplu:
Să te bucuri de ceea ce faci!
Să savurezi cât mai mult din ceea ce ţi s-a dăruit!
Să te bucuri AICI si ACUM de ceea ce e frumos in viaţa ta!
Viaţa nu e interesată de ce credem noi ca e "corect". Habar n-are, ea nu e "educată".
Ea nu ştie că noi avem "probleme".
Dar noi aşa suntem educaţi, noi avem probleme de rezolvat. Şi suntem atât de ocupaţi cu asta că nu ne mai punem întrebări:
Copilul nu învaţă! Care e problema? E prost copilul sau programa este inutil de încărcată? Cât din ceea ce am învăţat noi ne-a fost de folos?
Politicienii fură? Dar dacă ar fi cinstiţi i-ar mai vota cineva? Cum să votezi un PROST? Care e problema de fapt?
Problema este cea care ţi se dă? Sau faptul că ai fost "dresat" să rezolvi problemele ce ţi se dau?
Sau poate că problema e că ai fost "educat" să fi nefericit dacă nu rezolvi problemele ce ţi se dau?
Şi dacă nu există "rezolvări corecte" ? Cine stabileşte care rezolvare e "corectă" şi care nu?
De ce ar trebui să ne turnăm cenuşă în cap pentru lucrurile pe care nu le putem schimba? Doar ca să fim şi mai nefericiţi?
Poate ca ar fi mai simplu să fim mulţumiţi că am făcut cu bună credinţă ceea ce am putut face.
Poate că am fi mai fericiţi dacă ne-am bucura de copii noştri pentru simplul motiv că există, fără să le impunem să ne urmeze în nefericire.
Poate că ar fi mai bine să ne dăm seama că de fapt nu am pierdut nimic!
Ce poţi să pierzi atunci cănd faci ceea ce îţi place, ceea ce îţi dă SENS?

De unde atâta pace într-un nou născut?
De ce nu se simte el jignit dacă nu i se dă mâncare sau atenție la timp? De ce se liniștește el imediat? Ar putea și el să continue să facă scandal, să nu-și mai permită altădată nimeni să-l ignore.
Imediat ce se reface ambientul plăcut lui, e numai zâmbet și pace.
Unde dispare liniștea asta mai târziu?
De când facem primii pași învățăm atâtea lucruri și uităm esențialul: cum să redobândim PACEA!
Ca să vezi ce face Educația din om!
Ca să fi fericit trebuie să ai.
Ca să ai trebuie să meriți.
Ca să meriți trebuie să fi printre cei mai buni, adaptați, competitivi.
Nu-i așa că asta e CALEA?
De mici suntem condiționați. Ce știam noi, vroiam doar iubire, atenție. Și o primeam "dacă și numai dacă" eram în "standardele" părinților noștri. Normal că și ei ne vroiau doar binele. Trebuiau să ne pregătească pentru VIAȚĂ.
Iar noi, copii cuminți am luat toate standardele astea și le-am îngropat în temelia conștientului nostru ca principii de viață-paradigme irevocabile.
Și pe aceste paradigme ne-am construit IMAGINEA: adică imaginea fericirii și succesului nostru în viață.
Timpul trece, și noi știm că într-o zi vom ajunge ACOLO: în locul unde IMAGINEA se va întâlni cu REALITATEA.
Și in tot timpul ăsta suntem mai mult sau mai puțin nefericiți, dar slavă Domnului încă mai avem TIMP.
Căutăm o slujbă bună, o partidă perfectă, școli bune pentru copii, alergăm, luptăm, suntem competitivi ... și timpul trece, și încă n-am ajuns.
Și ne dăm seama că nu mai avem timp destul, apare atunci și FRICA. Noi ne ținem băț de IMAGINE dar alții, VRĂJMAȘI, ne schimbă REALITATEA.
Întâi MINTEA a alergat după soluții.
Acum aleargă după VINOVAȚI.
Dar de oprit nu se oprește. Acum e clar că NU MERIȚI!
Dacă in loc să... ai fi ...! Uite ce meserie/ soț/ soție/slujbă/ investiție ar fi trebuit să alegi. Da' tu ... prost, ce să mai vorbim e clar că NU MERIȚI!
Dacă ai fi avut alți părinți, dacă ai fi trăit în altă țară, dacă ai fi avut alt sex, alți prieteni, alți copii ..
Dacă nu I-ar fi împușcat pe Ceaușescu, dacă nu i-ar fi ales proștii aia pe Iliescu, Constantinescu, Băsescu, Ponta ...
Și nu se mai termină.
Dacă ai noroc și-ți dai seama la timp că totuși nu ai trăit degeaba mai ai o șansă, te resemnezi cu ce ai.
Sau poate, după ce primești o veste tristă de la dom' doctor ajungi la concluzia că era bine așa rău cum era.
Dacă nu, îți pierzi mințile, iți blestemi viața, îți dușmănești copiii.
Și de unde am plecat?
A da, de la condiționarea FERICIRII / IUBIRIl, după MERIT.
Doar când eram bebeluși nu știam că IUBIREA se MERITĂ și eram FERICIȚI.
După aia am AFLAT!!
Și nici măcar noi nu ne mai iubim pe noi înșine, pentru că știm acum ca NU MERITAM!
Și ne-am educat și noi copiii CORECT, să fie mai COMPETITIVI, măcar ei să aibă șansa pe care noi am ratat-o!!! Pentru că noi acum cunoaștem soluția, iar copiii noștri TREBUIE să o aplice în viața lor. NOI ȘTIM MAI BINE!!

Uite d'aia apreciez eu EDUCAȚIA!

Uitand-ma in urma la cele invatate despre istoria noastra nu pot ignora lipsa de consistenta a majoritatii ipotezelor privind etnogeneza noastra.

Singurul lucru pe care majoritatea il au in comun este "inversunarea" geopolitica. Oficial suntem latini.

Ipoteza tracica (getica) este denigrata cred pe nedrept,  indiferent cat de putina spiritualitate si sange getic am mostenit avem datoria sa cautam mai adanc.

Nu imi propun sa demonstrez ceva, vreau doar sa impartasesc ceea ce am gasit:

Poporul Jat (se pronunta geat).

Cine sunt ei ? Simplu urmasii Masagetilor(http://en.wikipedia.org/wiki/Massagetae).Adica in traducere Getii Mari(Puternici).

Arealul locuit de sciti: 200px-Scythia-Parthia_100_BC

De unde spun ei ca au venit? Din Europa de est200px-Ancestral_Scythian_migration_of_Jat_people

Arealul locuit acum de poporul Jat:250px-Jat_distribution

Cati sunt? 33 de milioane de oameni.

Cand au ajuns acolo ? "On the basis of historical facts the Jats are reported to be present in India from 3102 BCE": "Bazandu-ne pe fapte istorice, jatsii sunt amintiti ca fiind prezenti in India din 3102 BC". Interesant!

Dr Natthan Singh, Hukum Singh Panwar consider Jats to be the Aryans and their original homeland was 'Saptasindhu'. Deci Jatsii sunt arieni originari din tara Sapta-sindhu(Sapte rauri).

Ce mai zic alti istorici?

Sir John Marshall, (Former Director-General of the Archaeological Survey of India) wrote: "These Scythian invaders came principally from the three great tribes of Massagetae (great Jats), Sacaraucae, and Dahae (still exists as a Jat clan of Punjab)[66], whose home at the beginning of the second century B.C. was in the country between the Caspian sea (sea) and the Jaxartes river (Central Asia).[67] "Acesti sciti invadatori veneau in principal din trei mari triburi Massageti, Sacaraucae si Dahae (azi un clan jat din Punjab) , a caror casa la inceputul secolului 2 BC era intre Marea Caspica si raul Jaxartes."

Ce spun miturile indiene - Deva Samhitā?

Cand Pārvatī il intreaba pe Shiva despre originea, istoria si caracterul poporului jat, Shiva ii raspunde:

 "Ei sunt simbolul sacrificiului, vitejiei si sarguintei. Ei sunt, precum zeii, cei mai fermi si hotarati dintre razboinici, poporul Jatsilor sunt primii conducatori ai pamantului."

      "La inceputul Universului, cand s-au manifestat puterile Virabhadra and Daksha's , casta Jatsilor s-a nascut din pantecele fiicei acestuia" (scuze , traducere aproximativa)

"Istoria originii poporului Jat este foarte minunata iar antichitatea lor glorioasa. Cronicarii nu au inregistrat-o in analele lor pentru a nu rani mandria zeilor si a nu-i pune in inferioritate."
Si la sfarsit un dans popular Jat:

Orice asemanare cu alte dansuri e doar in imaginatia mea.

Fiecare e liber sa creada ce vrea. E important totusi sa gandeasca cu propria minte.

Nu cu mult timp în urmă, citind cărțile Constanței Vintilă-Ghițulescu (Evgheniți, ciocoi, mujici... și În șalvari și cu ișlic ), am fost nevoit să-mi schimb considerabil opinia privitoare la istoria și evoluția obiceiurilor noastre.

Nu reușeam să înțeleg motivația comportării unei părți importante din semenii noștri.

Nu spun că acum reușesc să înțeleg mult mai multe, dar orișicât, parcă ceva se leagă în puzzle-ul ăsta.

Boierul - acest personaj fascinant.

Ce-l definește pe el? În primul rând e conștient permanent de statutul lui.

În fața lui fie ai "călcătură" de boier și iți porți isonul cu cheltuială grea(vilă,BMW, Audi..) fie apari smerit cu ochii în pământ și căciula în mână.

Boierul știe că în lume există doar : boieri, ciocoi, mujici și mai nou acum extratereștrii(aliens).

Boierul e mărinimos, el știe că e darul lui Dumnezeu pentru ceilalți. Pentru că ceilalți nu trăiesc de pe urma sudorii lor, nu, în mod sigur, ei trăiesc de pe urma milosteniei lor, a boierilor.

Boierul nu se supără când e furat-așa cu măsură-, când mai tragi chiulul, că de, e boier și el își înțelege oamenii LUI. Chiar se bucură în sinea lui, e un semn că are și e boier.

Un lucru nu suportă însă boierul: când ceilalți își iau nasul la purtare și uită cine e boier și cine nu.

Boierul judecă oamenii DREPT.

Că de asta l-a lăsat Dumnezeu pe pământ.

El judecă oameni nu fapte. Iar oamenii sunt de-ai noștri, sau nu. Dacă sunt de-ai noștri e clar, dacă au greșit trebuie iertați, că sunt năcăjiți, iar noi suntem creștini. Dacă nu sunt de-ai noștri iar e clar, au făcut ei ceva. Faptele sunt irelevante pentru că boierul ȘTIE.

Boierul are grijă de mujicii lui.

Dar mujicul, cine e mujicul?

Mujicul este cel care știe că valoarea lui stă în CREDINȚĂ. Credința față de boier, normal.

Alte competențe nu sunt necesare, prea multă minte sau hărnicie ar putea dăuna.

El trebuie să aibe atâta minte câtă să poată pune în evidență inteligența boierului. Și atâta hărnicie câtă să-l impresioneze pe boier.

Eficiența, randamentul muncii... astea sunt de la diavol iar el e om credincios.

Mujicul știe că trebuie să i se dea: un kil de ulei, o slujbă, o pensie, și cine știe  dacă e suficient de CREDINCIOS soarta îi va surâde și va ajunge și el boier sau măcar un director dacă nu ministru.

După cum văd povestea asta e veche de câteva sute de ani cel puțin.

Am serioase îndoieli că se va schimba ceva în țara asta cât timp vom admira sau râvni la statutul de boier.

Da' ce știu eu, nu plecați din fața televizoarelor că poate zice ceva de Becali.

 

 

 

 

 

Cândva o profesoară de-a mea s-a simțit jignită când am spus că fiecare om îi judecă pe ceilalți după propria unitate de măsură.

E posibil să măsori o unitate de măsură?

Când o faci ea nu mai e unitate de măsură.

Închipuie-ți că vine cineva la tine și-ți spune: "Dărâmă-ți casa că ai proiectat-o în țoli, trebuia în metri".

Interpretăm / măsurăm gesturile, vorbele și faptele semenilor noștri în funcție de trăirile și mentalitățile noastre, unele atât de adânci încât nici noi nu mai suntem conștienți de ele.

Unele din trăiri luate din emoțiile transmise de mamă din timpul sarcinii.

Majoritatea "măsurilor" noastre se formează până la vârsta de 7 ani perioadă în care suntem total deschiși față de mediu.

Măsurile noastre sunt arareori bune pentru mai târziu pentru că puține familii sunt echilibrate.

Dar ce e bun? Cum îți dai seama?

O cale pe care am experimentat-o este să te folosești de fricile, iritările și în general toate sentimentele negative care ne înveninează viața.

Dacă am avea măsurile bune astea ar trebui să treacă așa cum trec ploile vara.

Din păcate incidentele trec iar gândurile ne macină mult timp după aia.

De ce?

De ce ne macină mai mult o vorbă aruncată de un semen decât lătrăturile unui câine?

Sau, de ce ne enervăm când suntem stropiți de o mașină și nu ne enervăm când călcăm într-o baltă?

Eu mă simt ofensat pentru că presupun că la mijloc trebuie să fie ori răutate ori nepăsare.

Dar dacă aflu după aceea că în mașina ce m-a stropit o femeie ce trebuia să nască era dusă la spital, gata, s-a luminat cerul.

În toate cazurile în spatele gândurilor stă egoul.

"Da' cum își permite! Cine se crede?!"

Ce anume ne face pe noi să presupunem în lipsa unor informații revelatoare că celălalt ne-a vrut răul?

Și chiar în cazul în care în mod evident celălalt a intenționat fapta de ce nu depunem nici un efort să găsim "sursa" răului?

După ce m-am luat la luptă mai bine de 40 de ani cu "cei ce mi-au vrut răul", am ajuns la concluzia că mare prost am fost.

Egoul ăsta care le judeca după "măsura" lui pe toate mi-a adus numai necazuri.

M-am întrebat: "De ce mă simt atacat?"

Ăsta e cuvântul cel mai bun ATACAT.

Și am început să înțeleg când m-am uitat la animale. Oricum luați-o ca pe o părere, poate fi o prostie, dar prostia asta pe mine m-a liniștit.

Animalele sociale și-au dezvoltat mai multe tipuri de comportamente pentru a supraviețui -a-și asigura hrana și a-și apăra viața.

Mă voi referi la 3 dintre ele:

- comportamentul de turmă: nu au strategii de obținere a hranei și principala strategie de apărare e fuga. Indivizii gândesc puțin și reactiv, nu gândesc mai multe "mutări" înainte. Grupul nu e îndurerat sau revoltat de pierderea unui membru, rudele resimt pierderea dar ceilalți o acceptă ca pe o normalitate.

- comportamentul de haită : au strategii evoluate de obținere a hranei și de apărare bazate primordial pe agresivitate. Indivizii gândesc mai mult în această organizare. Strategiile lor au impus însă ierarhia și implicit o altă sursă de stress : ascensiunea ierarhică pe locul dorit. Nici aici grupul nu resimte în ansamblu pierderea unui membru.

- comportamentul de familie: de acum strategia și gândirea devin complexe. Dar apare ceva în plus: cooperarea și responsabilitatea pe care și-o asumă grupul pentru fiecare individ.

Din păcate, asta am observat pe mine însumi, oamenii se comportă responsabil doar în absența patimilor și fricii.

Dacă "senzorii" egoului nostru detectează o "urmă" de posibilă agresiune... instinctul de turmă sau haită preia controlul chiar împotriva celor apropiați.

Cine poate, să-și amintească puțin de cum ne comportam în comunism la cozile alea imense. Ce reacție aveam când auzeam că "se dă" ceva la colț. Făceam o strategie sumară luam plasa și fugi-turmă. Alții n-aveau problemele astea se "descurcau" prin relațiile pe care și le făceau-haită. Se revolta cineva? Păi ce, era prost? Toți știam ce ar fi urmat și mai știam că nici turma nici haita nu ne va apăra. Și nu numai că nu ne va apăra dar chiar înainte de apariția amenințării explicite ne va exclude. Dar majoritatea dintre noi aveau asigurate în această structură socială și mentalitate stabilitatea și sensul. Așa că dacă ne situăm în această paradigmă: "Era mai bine înainte".

Libertatea de a fi tu însuți nu are sens decât în familie. În societățile de tipul celeia descrise mai sus ești un "element", "de bază" sau "nociv" sau "periculos".

Paradigma asta ne deformează și viața în familie, modul cum interacționam cu soțul/ soția, copiii, părinții.

De prea multe ori reacționăm blocați în mentalitățile noastre și ne înveninăm viața.

De câte ori nu interpretăm ca adevărate "atentate" la poziția noastră de "șef de haită" părerile diferite ale celorlalți?

De câte ori nu împiedicăm copiii să cunoască lumea doar ca să simțim noi siguranța turmei?

Nu vi s-a întâmplat să escaladeze tensiunea atunci când celălalt vă cere să stați mai mult pe acasă(siguranță-turmă) iar dumneavoastră înțelegeți că încearcă să vă țină sub papuc (ierarhie-haită, poziție dominantă)?

Cred că ar fi extrem de util să fim mai empatici și să înțelegem aceste lucruri înainte să facem mai multe victime.

N-ar fi rău să ne dăm seama că amenințările la siguranța turmei sau poziția alfa în haită sunt doar himere în mintea noastră.

NU SUNTEM FĂCUȚI PENTRU ASTA.

Eu m-am simțit excepțional când mi-am dat seama de asta și mai ales când am scăpat de frici.

Vă las plăcerea, celor care găsiți puțin sens în cele spuse aici, să descifrați în viața voastră tiparele ce v-au "pigmentat" viața.

Cum putem scăpa de ele?

Greu tare. Ce frumoasă ar fi o rețetă d'asta americană:"scăpați de... în 4 săptămâni".

Dacă reușiți să găsiți o rețetă din asta: "slăbiți mâncând pe săturate" vă rog să-mi spuneți și mie.

Eu am conștientizat asta atunci când m-a durut mai tare răul pe care l-am făcut (mie și celorlalți) decât frica de a pierde imaginea mea despre mine-poziția de alfa dominant.

Găsiți-vă fricile și confruntați-le.

Nu lăsați să treacă nici o situație în care vă simțiți prost, sau vă enervați, orice emoție negativă folosiți-o să vă găsiți fricile.

Acum sunt convins de asta: în sufletul celei mai agresive ființe se ascunde frica.

Nu căutați să scăpați de emoția negativă, descrieți-vă emoțiile în detaliu în scris, căutați tiparele.

Căutați să simțiți ceea ce simt ceilalți în paradigma lor în loc să vă lăsați pradă fricilor voastre.

Sper să vă ajute și pe voi așa cum m-a ajutat pe mine.

 

 

Moartea unui copil sfasiat de caini, mai mult decat tragedia unei familii, tragedia unui neam.

Acum mai bine de 15 ani ne confruntam cu problema maidanezilor, a fost o ocazie buna pentru politizari, cantece, circ massmedia si multa nepasare.

STATUL sa se ocupe, noi sa-i ocolim.

Atunci poate ca existau modalitati “curate” si “moral acceptabile” de rezolvare a problemei, acum nu mai sunt. Problema nu mai este DACA ci CUM sunt eutanasiati. Societatea si-a depasit barierele morale pe care atunci si le-a impus. Nu mai are incotro si incearca sa-si cauterizeze sentimentul de vina.

Dar nu despre caini vagabonzi este problema acum.

Haideti sa schimbam decorul.

De multe decenii societatea romanesca moderna se chinuie sa poarte machiajul statului de drept. Nu cred ca exagerez daca spun ca asta se intampla de la crearea statului modern.

Va rog frumos, faceti un exercitiu de imaginatie, puneti in locul maidanezilor toata clisa asta : politicieni, interlopi, … stiti dvs la cine ma refer. Cei pe care ii hranim zilnic la televizor cu atentia sau adulatia noastra, care dau frumos din coada cand ne cer votul sau atentia, si maraie la noi dupa ce au pus botul pe os.

Pe cine ati exclude dvs? Justitia ? Poate ministerul de interne? Hai sa mai incercam BISERICA? Nu se poate, nici o idee? PARLAMENTUL?

Gata am gasit MASSMEDIA!! Nu-i asa ca e din ce in ce mai incurajator?

Tot ce ne trebuie e un Ionut.

Dar nu unul strain, ci un Ionut al fiecaruia, care sa se uite la noi de dimineata pana seara, sa n-avem tihna.

Stati linistiti la “locurili voastre”, vine si el. Pentru ca am fost mult prea fericiti pana acum.

N-a rasarit soarele pentru noi cu Iliescu si democratia “originala”?

N-am aplaudat noi mineriadele?

N-am fost noi fericiti cand am fost chemati “in Piata Universitatii la tepe”?

N-am hahait noi fericiti dupa ce am baut sampanie din sticla de Anul Nou?

N-am vrut noi “Sa traim bine”?

N-am iesit noi cu mic cu mare sa scapam de DICTATOR trecand peste orice urma de legalitate?

N-am legitimat noi plagiatul si incompetenta crasa?

Nu mai tin minte cu Rosia Montana, am fost noi pentru ori contra?

Ionut? Care Ionut? Mai tine cineva minte numele macar al unuia dintre cei nevinovatii care au murit in '89? Sau poate numele vreunui terorist? Care teroristi? Care '89?

Cand va veni “alesul” nu va mai fi nevoie de nici un ajutor sa trecem peste orice bariera morala sau principii ale statului de drept. Suntem pregatiti.

Atunci vom accepta ca “practic” nu exista alta solutie, trebuie sa apelam la “exterminatori”.

Si vom gasi o cale sa aruncam imensa vina ce o purtam in spatele celor pe care acum ii hranim cu admiratie, invidie, ura...

Nu credeti? Inca vi se par basme?

Va asigur ca am mai trecut prin ele.

In perioada primului razboi mondial suferinta romanilor a fost incomensurabil mai mare decat ne putem noi acum imagina. Cu toate astea “maidanezii” au prosperat, au facut afaceri cu nenorocirile altora. Dupa razboi nimeni nu a fost vinovat, toti au “pupat Piata Independenti”. Si lucrurile au continuat iar noi am numit nepasarea : “ingaduinta”, “toleranta”, “iertare crestina”.

Dupa vreo 20 de ani un student a luat un pistol si si-a facut singur dreptate omorand si ranind reprezentanti guvernamentali. Il chema Corneliu Zelea Codreanu.

Procesul lui a fost mutat de autoritati in partea opusa tarii in speranta unei condamnari.

Juratii l-au gasit NEVINOVAT. Societatea era fericita, se razbunase pe maidanezi, si-a gasit EXTERMINATORUL.

Ce a urmat stie toata lumea.

Ce nu stie toata lumea este ce afla acum sau va afla in curand:

Ce simte un om incoltit de maidanezi, stapani acum pe tarlaua unde au fost “tolerati” si hraniti.

Asa cum spunea cineva: History does not repeat itself, but it does rhyme”(Mark Twain).

My point?

Nu-i urati pe “maidanezi”.NOI I-AM CRESCUT, NOI SUNTEM si RESPONSABILI si VINOVATI.

Nu va bazati pe EXTERMINATOR, ocoliti-l!

Nu e nici macar o luna de cand Vodafone mi-a facut cunostinta cu serviciile in parteneriat (SMS).

Daca mi-ar fi spus cineva, ca e posibil sa platesti pe altii pentru ca iti trimit SMS -uri as fi spus ca nu stiu despre ce vorbesc, sigur e o greseala, nu stie omul sa citeasca, are omul o problema, dar nici vorba, problema e la mine, am paradigma defecta.

Amicul Vodafone te pune sa platesti "berea" altora. Nu-i vorba ca doar ii iese si lui ceva acolo.

Asa ca am trecut la paradigma nr 2: "oamenii gandesc logic" si am facut o "petitiune" catre onor prietenul nostru Vodafone si cumatrul ANPC (protectia consumatorului carevasazica , ca de, ne invata pe bani grei ca suntem "cetateni europeni si avem drepturi").

Ce am cerut in petitiune? Simplu sa se verifice daca e o simpla eroare sau o practica abuziva. In cazul in care e o practica abuziva sa fie luate masurile legale pentru incetarea ei si pedepsirea celor vinovati.

La ANPC am aflat ca si dna inspector de acolo a patit la fel, mi-am zis uite ca e cineva care totusi nu numai ca vegheaza dar a si suferit ma intelegi o ofensa similara.

Si am primit raspunsurile, si s-a spart si paradigma a 2-a.

Doamna Ana Maria Badea , specialista relatii clienti la Vodafone, explica:

         Numarul 1277 apartine partenerului Simplus Invest SRL, care pune la dispozitie servicii "Tonuri apeluri"[...] Tariful practicat pentru un SMS trimis la numarul 1277 este de 0.05 euro + TVA, iar mesajele primite de la numarul 23007 sunt tarifate cu 1 euro + TVA / mesaj, taxarea este una recurenta.

Bine bine zic, dar baza legala, care e baza legala? Simplu spune dumneaei:

"[...] informarea cu privire la tarifele practicate privind serviciile pe care doriti sa le uitilizati se face inainte de utilizarea acestora. Informatiile legate de taxarea acestui gen de servicii este disponibila atat pe site-ul www.vodafone.ro cat si in Termeni si Conditii Generale aferente contractului de servicii aflat in desfasurare dupa cum urmeaza:

4.5.Apelurile și SMS-urile către numere cu tarif special, mai mare decât cel aferent apelurilor naționale (de exemplu, jocuri și concursuri, servicii de continut, tonuri de apel) nu se consumă din minutele naționale și/sau SMS-urile incluse în abonament și/sau extraopțiuni

4.6.Apelurile către numere de interes general la nivel local sau national de forma 0219xxx, 02xy9xy (de exemplu, numere de taxi, centre de servicii medicale, servicii catering) se consumă din minutele naționale și/sau SMS-urile incluse în abonament și/sau extraopțiuni

In cazul dumneavoastra expedierea primului mesaj catre numarul scurt 1277 ce a generat ulterior o taxare recurenta, a fost efectuata inainte de luna iunie 2013 [...]

Logic nu?

Mesajele primite de la numarul 23007 se incadreaza la apeluri și SMS-uri către numere cu tarif special.

Si pentru a pune cacao peste tort se ofera sa "ma ajute":

din dorinta de a va ajuta in clarificarea situatiei adresata, am decis, in mod cu totul exceptional, ca in contul dumneavoastra de abonat sa aplicam o reducere in valoare de 142.94 lei pentru perioada facturata [...]

Cata mariminimie domnule si eu ...mujic .. asta e, ce stiu eu despre actionari , profituri si responsabilitate sociala.

Dar aveti putintica rabdare stimabililor ca trecem si la paradigma a 3 a.

Ce stim noi de la scoala despre iobagi si boieri? Ca ultimii au profitat de buna credinta, slabiciunea si modestia primilor si i-au adus intr-o stare deplorabila.

Hai sa vedem raspunsul celor de la ANPC.

ANPC-ul ma anunta ca "s-a solutionat pe cale amiabila" si ca se vor returna o parte din bani.

Cat priveste mentionarea corectitudinii sau incorectitudinii acestei practici ... liniste ... sa nu deranjam boierii.

Ca de fapt asta ma interesa pe mine. Sa primesc o parte din banii "matrasiti" de amicul Vodafone, nu sa aflu daca e corecta sau nu practica.

Sa recapitulam putin atitudinea slujbasului de la ANPC: dupa ce a patit si ea pocinogul, aflata in pozitia de a spune doar atat amicului Vodafone : "nu e corect!", se face ca nu vede elefantul din mijlocul camerei.

Prin urmare putem concluziona: nu lacomia boierilor a creat iobagii, ci mentalitatea de iobag a creat boierimea.

Si pentru ca pentru mine a tacea inseamna a consimti, iar a continua cu petitiunile ar insemna sa creditez cu autoritate niste pristandale aciuate vremelnic in posturi de partid, iaca am inceput acest blog si scriu.

Pentru curiosi sau patiti aici aveti raspunsurile in format pdf